Atunci si acum .

           Ma tot intreb : De ce suntem o generatie atat de trista ? De ce vedem doar lucrurile rele din noi si din jurul nostru ? De ce nu stim sa ne bucuram de lucrurile marunte si vrem totul de-a gata ? Suntem o generatie de oameni tristi,care se multumesc cu aceasta tristete si nici macar nu incearca sa faca ceva pentru a schimba aceasta stare . Cred ca toata aceasta discrepanta dintre generatia de acum si generatiile trecute arata cat de esentiale sunt lucrurile marunte. Ma gandesc la bunicii mei ..ei nu aveau ceea ce avem noi,ei erau obligati sa munceasca inca de mici copii pentru supravietuire ,si totusi,erau fericiti . Mancau mamaliga,nu stiau ce-i ala internet,nu aveau nimic din ceea ce noi avem,dar stiau sa se buucure de ceea ce au .Imi pare rau daca gresesc,dar generatia noastra nu stie sa mai aprecieze un copac inflorit,o gradina de flori sau rasaritul soarelui .Suntem preocupati peste masura de ceea ce crede lumea despre noi ,ne e frica sa nu dezamagim,ne e frica sa ne dezbracam sufletul si sa fim noi . La cea mai mica problema,avem impresia ca totul s-a naruit in jurul nostru si ca lumea s-a sfarsit . Atunci uitam sa mai traim si doar respiram,iar mai tarziu,ne dam seama ca am irosit atata timp fiind suparati,in conflict cu noi insine,fiindca singurul lucru care ne-ar putea face fericiti ar fi impacarea cu noi insine .
               Mi-as dori sa realizam ca viata nu asteapta pe nimeni,ca lucrurile vin si se duc,chiar daca lasa cicatrici in inima noastra,ca trebuie sa invatam sa ne bucuram de lucruri simple. Suntem cu totii copii frumosi ,care nu trebuie sa-si mai ascunda zambetele cu ajutorul carora,poate,am reusi sa schimbam lumea .

          Ce credeti ca lipseste acestei generatii atat de triste ?