luni, 16 februarie 2015

Sufletul imi e descatusat .

            E ziua in care uit de mine,uit de gandurile urate,de panzele de paianjen care mi-au incoltit sufletul,ziua in care traiesc altfel.Vreau ca azi sa uit de amagiri si sa privesc dincolo de regrete ,vreau sa privesc cerul si sa ma bucur.Vreau sa rad fara motiv,sa iubesc ceea ce sunt si ceea ce am,ca cant orice vers care-mi vine in minte,sa zburd prin casa ca un copil mic si fara minte,sa ma joc,sa visez,sa cred,sa sper. Vreau sa invat sa fiu din nou copil.Mi-a ajuns lenea asta sufleteasca.Sufletul mi-e adormit si cred ca a venit timpul sa se trezeasca.Am realizat,sau cel putin incerc sa o fac,ca nu totul se rezuma la lucruri efemere,care reusesc sa ne faca fericiti pentru scurte perioade de timp,ca mai apoi sa ne lase cu sufletul bolnav. Amintirile sunt infinite,la fel si lucrurile marunte,incarcate de emotie.Viata nu inseamna neaparat bani,viata inseamna dragoste si sa fii indragostit de fiecare zi din viata,asta cu adevarat se cheama ''a trai''. Hai suflete,fii iarasi frumos !

Poem Tampit .

  Te-am privit adanc in ochi,
  Tu mi-ai zambit.
  Ti-am patruns fara sa vreau in inima,
  Tu mi-ai intrat pe nesimtite in vene.
  As fi vrut sa-ti trimit sageti otravite cu dragoste ,
  Dar tu mi-ai ocolit privirea.
  Ti-am luat mana rece in mana mea,
  Dar tu aveai mana patata de atingerea alteia.
  As fi vrut sa zbor cu tine printre nori,
  Dar aripile tale erau mancate de molii.
  Voiam sa te iubesc,dar ai preferat sa imbratisezi frica.
  Iti multumesc ! 

duminică, 15 februarie 2015

Atunci si acum .

           Ma tot intreb : De ce suntem o generatie atat de trista ? De ce vedem doar lucrurile rele din noi si din jurul nostru ? De ce nu stim sa ne bucuram de lucrurile marunte si vrem totul de-a gata ? Suntem o generatie de oameni tristi,care se multumesc cu aceasta tristete si nici macar nu incearca sa faca ceva pentru a schimba aceasta stare . Cred ca toata aceasta discrepanta dintre generatia de acum si generatiile trecute arata cat de esentiale sunt lucrurile marunte. Ma gandesc la bunicii mei ..ei nu aveau ceea ce avem noi,ei erau obligati sa munceasca inca de mici copii pentru supravietuire ,si totusi,erau fericiti . Mancau mamaliga,nu stiau ce-i ala internet,nu aveau nimic din ceea ce noi avem,dar stiau sa se buucure de ceea ce au .Imi pare rau daca gresesc,dar generatia noastra nu stie sa mai aprecieze un copac inflorit,o gradina de flori sau rasaritul soarelui .Suntem preocupati peste masura de ceea ce crede lumea despre noi ,ne e frica sa nu dezamagim,ne e frica sa ne dezbracam sufletul si sa fim noi . La cea mai mica problema,avem impresia ca totul s-a naruit in jurul nostru si ca lumea s-a sfarsit . Atunci uitam sa mai traim si doar respiram,iar mai tarziu,ne dam seama ca am irosit atata timp fiind suparati,in conflict cu noi insine,fiindca singurul lucru care ne-ar putea face fericiti ar fi impacarea cu noi insine .
               Mi-as dori sa realizam ca viata nu asteapta pe nimeni,ca lucrurile vin si se duc,chiar daca lasa cicatrici in inima noastra,ca trebuie sa invatam sa ne bucuram de lucruri simple. Suntem cu totii copii frumosi ,care nu trebuie sa-si mai ascunda zambetele cu ajutorul carora,poate,am reusi sa schimbam lumea .

          Ce credeti ca lipseste acestei generatii atat de triste ?    

sâmbătă, 14 februarie 2015

Cartile - O oaza de liniste indispensabila.

             Pana acum ceva timp fugeam de carti,imi gaseam tot felul de activitati si nu-mi faceam niciodata timp sa citesc,pana intr-o zi cand...miracolul s-a produs,m-am indragostit iremediabil si incurabil de carti . Azi le vad ca pe niste prieteni reci care inteleg starile cu care sufletul meu se confrunta zi de zi.Cartile sunt locul meu preferat de refugiu,iubesc mirosul lor,iubesc gustul lor,metaforic vorbind,inca nu le-am incercat la propriu :)) Lasand gluma la o parte,mi-as dori ca din ce in ce mai multi copii,tineri sau chiar adulti sa la descopere gustul,zic eu,odata ce-o fac ,nu o sa mai poata renunta . Singurul meu regret in legatura cu aceste bucati de suflete,cum imi place sa le zic e ca nu am indraznit le citesc pana acum cativa ani,dar ma bucur ca am facut-o intr-un tarziu,mai bine mai tarziu decat niciodata . Sper din suflet ca oamenii sa se apropie de carti si sa inteleaga sufletul altor oameni ,fiindca fiecare dintre noi avem propriile trairi,fiecare iubim si suferim intr-o mai mare sau mai mica masura,dar putini si binecuvantati sunt aceia care reusesc sa-si transpuna sufletul pe foi si sa realizeze adevarate capodopere.

vineri, 13 februarie 2015

De ce sa ma schimb pentru a fi pe placul unei persoane care oricum nu ma va aprecia,pentru ca nu-i va pasa,cand pot sa astept omul care ma va iubi pentru ceea ce sunt ? Omul care ma va respecta in momentele de maturitate si ma va incuraja,ma va imbratisa cald atunci cand voi fi speriata sau cand imi va fi frica,omul care sa se joace cu mine la fel cum s-ar juca cu un copil omul protector cu mine,ca un frate si omul grijuliu ca o mama. Am nevoie de un om care sa-mi dea incredere in mine insami ,cineva care sa-mi ofere atata devotament,incat sa avem o relatie perfecta. Vreau pe cineva langa care pot fi eu ,langa care imi pot descoperi calitatiile si langa care imi pot corecta defectele.Vreau un om care sa ma iubeasca dezinteresat si promit ca asa-l voi iubi si eu pe el.

Eu.

   Desi am trecut cu pasi repezi de copilaria mea frumoasa,sufletul meu a ramas acolo. Am un suflet de copil ,pe care incerc sa-l protejez de rautatile oamenilor . Nu vreau sa se transforme,vreau sa raman pentru totdeauna un copil.Ca orice om ,am zile frumoase si zile urate.Traiesc un amalgam de sentimente,toate fac parte din mine. Am trait momente frumoase,dezamagiri,dureri incomensurabile,am fost iubita,mintita,am fost dusa pe cele mai inalte culmi si coborata in cel mai intunecat colt. Nu mi-as schimba viata,asa cum este ea,e frumoasa,tot ce traiesc ma va forma ca om in viitor.Ca orice copil am capul plin de vise. Traiesc pentru a visa si visez pentru a trai. Unul din visele mele e sa scriu,nici macar nu stiu de ce fac asta,fiindca nu-s un talent,sunt o fetita care crede ca poate aduce macar cel mai mic suras pe fata unei persoane cu ceea ce ea scrie,care traieste cu iluzia ca intr-o zi ceea ce scrie se va transforma in pansament pentru suflete si va dainui peste ani si ani.As vrea ca totul sa prinda viata,sa nu fie doar o joaca de copil,o iluzie .